Aceștia erau eematiconii-echipă în urmă cu 20-25 de ani. Copii cu visuri care mai de care. Nu ne sfiim să spunem că într-un fel sau altul, le facem pe toate aici, în universul eematico. Și nu le facem singuri, ci cu alte noi generații de copii care intră pe ușa atelierului cu o mulțime de dorințe. Nu le spunem CE să aleagă, dar cu siguranță îi învățăm CUM să aleagă, la ce se pricep cel mai bine sau ce trebuie să îmbunătățească pentru a ajunge acolo unde își doresc.
Câteva dorințe culese din echipă
Ioana a crescut cu plăcerea de a coase și a meșteri jurnale și machete. Astăzi, la eematico este zâna materialelor textile, care ies pe ușa atelierului sub formă de accesorii, șorțuri, personaje, animale și multe alte materiale didactice. Când era mică, nu-și imagina că va lucra printre copii așa cum alerga și construia case cu amicii ei de atunci. Acum, printre altele, ridică împreună cu gașca de copii turnuri, poduri și domuri mari la cursul Inginericum.
Cristina face la eematico de toate din ceea ce își dorea când era copil. Dar joaca cu pământ, pietre și cu tot ce găsea în curte o fac să își amintească de copilăria de la bunici. Când a mai crescut, dorința ei era să devină pictor, designer vestimentar sau de interior. Cumva, la eematico, simte că e fiecare dintre acestea și încă ceva mai mult. Cât despre joaca în aer liber, nu îi lipsește nici azi, căci încep în curând taberele de construcții la munte.
Nico, trainer eematico, era cea mai mare dintre verișori și avea grijă de toți. De când se știe i-a plăcut să fie în preajma copiilor, să se joace cu ei, să observe cum interacționează. Niciun gând nu i-a șoptit că va ajunge să facă același lucru la job. Cel mai mult în copilărie îi plăcea să amestece apă cu pământ și să modeleze obiecte doar de ea știute. Astăzi, îi îndrumă pe copii la unul dintre atelierele cursului I Can Be să creeze cărămizi din lut și să asambleze căsuțe din lemn.
De ce noi?
Posted in: eematico
