Uneori, cele mai frumoase experiențe de învățare apar atunci când ieși din sala de clasă și ai ocazia să descoperi lucrurile dintr-o perspectivă nouă.

Prin proiectul Kitul de Arhitectură pentru Liceeni, am creat oportunități de învățare care au mers dincolo de informațiile teoretice despre arhitectură, design și mediul construit. Am încurajat adolescenții să exploreze, să experimenteze și să transforme ideile în soluții concrete, contribuind la dezvoltarea creativității, gândirii critice și a capacității de a înțelege și analiza spațiile din jurul lor.Iar uneori, această explorare continuă și dincolo de activitățile proiectului.

Două eleve de la Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu” din Suceava, unul dintre liceele noastre partenere în proiect, ni s-au alăturat ca voluntare în tabăra eematico. Au avut ocazia să descopere cum arhitectura, ingineria și designul pot prinde viață prin activități practice, dar și să trăiască experiența de a fi de cealaltă parte a procesului de învățare, alături de copiii mai mici.

În interviul de mai jos, cele două liceene ne povestesc despre experiența lor, despre lucrurile care le-au surprins și despre amintirile cu care s-au întors acasă.

De vorbă cu Ana

Ce te-a atras inițial spre arhitectură și ce te-a făcut să îți dorești să explorezi mai mult acest domeniu?

Când eram mică, am realizat cât de fascinante sunt clădirile și catedralele. Din acel moment am început să le desenez și am ajuns să fiu pasionată de desen tehnic. Mi se pare un lucru foarte interesant cum arta poate fi combinată cu atât de multe tipuri de știință astfel încât să se formeze ceva atât folositor, cât și frumos din punct de vedere de design. Mi-ar plăcea să explorez mai mult acest domeniu, deoarece văd un viitor în această pasiune și vreau să-mi dezvolt creativitatea și cunoștințele în arhitectură.

Cum ai ajuns să fii voluntar în tabăra eematico de arhitectură? Ce te-a determinat să spui „da” acestei experiențe?

Irina m-a informat despre tabăra eematico, întrebându-mă dacă vreau să vin cu ea. M-am gândit la toate beneficiile pe care această experiență mi le poate oferi și am decis să mă alătur, pentru că nu voiam să-mi ratez șansa de a învăța ceva nou și de a-mi petrece timpul cu oameni pasionați de arhitectură care lucrează în domeniu.

Cum a fost să lucrezi alături de copii și să îi vezi construind, experimentând și găsind propriile soluții?

Lucrând alături de copii, am învățat cât de multe abordări există pentru o singură situație și cât de departe poate ajunge imaginația celor cu care am vorbit. Am explorat punctele de vedere a mai multor copii și am rămas uimită de inteligența lor, știind că au potențial care nu poate fi ignorat.

Care a fost cel mai frumos moment pe care l-ai trăit în timpul taberelor și de ce a rămas atât de important pentru tine?

Cel mai frumos moment trăit în această tabără a fost produsul final, când a venit timpul să admirăm toate construcțiile și să ne amintim prin câte am trecut pentru a ajunge acolo. Distracția, procesul de gândire și dedicația ne-a ajutat pe toți să aducem imaginea noastră proprie despre Egiptul Antic la realitate.

Ce a însemnat pentru tine construcția la care ai lucrat în tabără?

Construcția la care am lucrat pe parcursul taberei m-a ajutat sa-mi dezvolt spiritul de muncă in echipă, cunoștințele generale și câteva metode noi de a măsura și construi. Mitologia Egiptului Antic (și mitologia în general) mi se pare un subiect interesant și nu mă așteptam să aflu și mai multe decât știam despre aceasta. Procesul este mereu un lucru de apreciat când vine vorba de creație: Gândirea structurii, machetarea, construirea și decorarea acesteia dă o valoare emoțională obeliscului creat. 

Care dintre etapele procesului de realizare a construcției ți s-a părut cea mai interesantă și care ți s-a părut cea mai dificilă?

Consider că decorarea cu hieroglife a construcției a fost atât cea mai interesantă, cât și cea mai dificilă etapă a realizării obeliscului. Pe de o parte, mi-a plăcut conceptul de a scrie propoziții folosind alfabetul egiptean și m-am distrat făcând-o, găsind acest detaliu ca fiind o tușă de autenticitate. Pe de altă parte, acest lucru m-a luat prin surprindere și simțeam că aveam prea multe opțiuni valabile, ceea ce m-a făcut să pierd timp găsind fraza perfectă.

Ai lucrat foarte mult la construirea obeliscului. Care a fost cea mai dificilă etapă pentru tine, dar după ce ai depășit-o ai considerat că a meritat tot efortul?

Încadrarea în timp a fost o etapă mai dificilă, dar și o amintire plăcută. Țin minte când am stat până târziu împreună cu Irina să lucrăm la pictarea obeliscului în timp ce ascultam muzică și beam ceai. Mi s-a părut amuzant și au ajuns să nu mă deranjeze orele în șir de muncă, pentru că îmi plăcea modul în care îmi petreceam timpul. La sfârșit, chiar dacă obeliscul a căzut din cauza vântului, experiența și amintirile au rămas în mintea mea și consider că asta este tot ce contează.

Care a fost momentul din construcția obeliscului în care ai simțit că munca voastră începe cu adevărat să prindă formă?

Am observat că obeliscul incepuse să prindă formă din momentul în care am atașat fusul de bază, chiar dacă construcția nu era încă acoperită cu hârtie. Să fiu sinceră, am fost mulțumită de construcție chiar de când am terminat baza și am văzut că rezistă.

Dacă ar fi să alegi o singură imagine care să rezume experiența ta din tabere, care ar fi aceea?

*insert a picture of bob the builder* (emoji)

Și o întrebare legată de ziua de astăzi: Ce înseamnă pentru tine un profesor bun?

În opinia mea, un profesor bun înseamnă o persoană empatică, care este liberă să discute cu elevul și să găsească o soluție care îi mulțumește pe toți. Abilitățile sale de predare, răbdare și explicare ar trebui să fie ridicate la același nivel cu ale sale cunoștințe pe care le deține despre subiectul respectiv și să își organizeze lecțiile într-un mod logic și ușor de înțeles. Consider un profesor bun cineva demn de respect care poate menține limite clare, dar să nu stârnească frică și neliniște. Metodele practice, precum jocurile sau interacționarea cu elevii săi prin creativitate, pot ajuta copiii să rămână activi și interesați de subiectul de discuție. De obicei, profesorul meu preferat este cel care inspiră prin pasiune pentru domeniu, devenind un model pentru clasă, demn de admirație.

De vorbă cu Irina

Ce te-a atras inițial spre arhitectură și ce te-a făcut să îți dorești să explorezi mai mult acest domeniu?

Sinceră să fiu, prima dată am descoperit că-mi place arhitectura prin intermediul unui joc video (Minecraft, yay). După, în clasa a VII-a, am luat mai în serios acest subiect și am decis că este ceea ce vreau să fac de acum încolo!

Cum ai ajuns să fii voluntar în tabăra eematico de arhitectură? Ce te-a determinat să spui „da” acestei experiențe?

Doamna dirigintă a clasei noastre ne-a anunțat prima dată de această posibilitate. La sfârșitul unei ore de dirigenție, împreună cu alți câțiva colegi, am pus curaj unul de la altul și am trimis un mesaj doamnei Carolina! Credeam inițial că tocmai ne-am făcut de râs și că, probabil, nu o să rezolvăm mare lucru, dar am primit un răspuns pozitiv și așa am ajuns să fim voluntari!

 Cum a fost să lucrezi alături de copii și să îi vezi construind, experimentând și găsind propriile soluții?

Mi s-a părut o experiență foarte... eye-opening, ca să spunem. Trebuie să recunosc că i-am subestimat un pic pe copiii cu care am lucrat. Când am auzit că au în jur de 12-13 ani, m-am gândit că nu o să fie mare lucru. Am fost plăcut surprinsă de faptul că au fost extrem de maturi pentru vârsta lor, fiecare a avut o personalitate minunată și chiar păreau interesanți și conștienți de subiect!

Care a fost cel mai frumos moment pe care l-ai trăit în timpul taberelor și de ce a rămas atât de important pentru tine?

 Am petrecut foarte multe momente frumoase în tabără, ar fi greu să aleg dintre atâtea. Dar, dacă stau să mă gândesc, cred că pe primul loc este seara în care am pictat obeliscul cu colega mea voluntar, Ana. A fost prima dată când am băut cam cinci căni de ceai cât desenam hieroglife :) S-a meritat pe deplin.

Ce a însemnat pentru tine construcția la care ai lucrat în tabără?

Am încercat să nu mă atașez foarte mult de construcția noastră, mai ales din moment ce știam că trebuie să o "dezmembrăm" înainte de plecare. Totuși, acel obelisc va avea întotdeauna un loc special în inima mea. A fost prima mea construcție la scară reală!

Care dintre etapele procesului de realizare a construcției ți s-a părut cea mai interesantă și care ți s-a părut cea mai dificilă?

Cea mai interesantă (și totodată, cea mai grea) etapă a procesului mi s-a părut construcția scheletului din lemn. Pe lângă că a fost prima dată când am făcut ceva de genul, a fost și o situație peste care nu dai în fiecare zi.

Ai lucrat foarte mult la construirea obeliscului. Care a fost cea mai dificilă etapă pentru tine, dar după ce ai depășit-o ai considerat că a meritat tot efortul?

Răspunsul la această întrebare e similar cu cel anterior, dar a fost tot momentul în care am pictat hieroglife. Pe lângă faptul că eram constrânse de timp și super obosite, eram și ferm convinse că nu o să-l terminăm. A fost o... experiență, cu siguranță, dar odată ce am terminat cu hieroglife, a fost ceva de nedescris (pozitiv vorbind).

Care a fost momentul din construcția obeliscului în care ai simțit că munca voastră începe cu adevărat să prindă formă?

După ce am tăiat hârtia și am acoperit scheletul de lemn al obeliscului, a început să arate fenomenal!

Dacă ar fi să alegi o singură imagine care să rezume experiența ta din tabere, care ar fi aceea?

*insert meme with a guy holding a golden, glowing piece of paper*

Și o întrebare legată de ziua de astăzi: Ce înseamnă pentru tine un profesor bun?

Consider că un profesor bun trebuie să fie deschis la minte. Trebuie să fie conștient și înțelegător de faptul că fiecare generație se dezvoltă în felul ei, iar societatea continuă să meargă înainte. De asemenea, apreciez foarte mult când un profesor face un efort să învețe elevi nu numai teorie care se aplică aproape doar în mediile academice, dar și lucruri care țin de viața de zi cu zi.

Proiectul Kitul de Arhitectură pentru Liceeni este finanțat de Ordinul Arhitecților din România prin timbrul arhitecturii.