De ce Inginericum?

Cursul Inginericum nu a fost creat la întâmplare sau pentru că este un subiect cool, ci pentru că are la bază principii, motivații, convingeri puternice și cuprinde viziuni despre lume și modul în care se schimbă ea.

Când mă gândesc la lumea de mâine nu mi-o pot închipui foarte bine. Nu sunt lipsit de imaginație, dar astăzi există atâta diversitate că este greu să o mai cuprinzi cu mintea. Aceasta este lumea în care trăim. Iar lumea în care vor trăi copiii noștri va fi probabil și mai complexă.

Mulți oameni se tem [a2] în acest context de apariția unui nou tip de ființe pe planetă: inteligențele artificiale. Mulți văd acest lucru ca pe un nemesis pentru omenire. Nu vor mai fi joburi, vor face ei tot și societatea va fi sfâșiată de falii economice de netrecut.

Dar dacă omenirea funcționează cel mai bine când are un competitor? De aceea, cred că omul, această mașinărie șlefuită de milioane de ani de evoluție, mai are încă foarte multe de spus. Cred, însă, că inteligența artificială va aduce de data asta un competitor pe măsura noastră. Un competitor care să scoata din oameni cele mai bune capacități ale sale. Scenariul pesimist pleacă de la o premisă având în centru o omenire pasivă. Eu zic că oamenii nu stau și așteaptă desfășurarea evenimentelor. Mai degrabă le fac eiUna din ipotez privind dispariția Omului Neanderthal e că Homo Sapiens a câștigat lupta cu Homo Neanderthalis, nu prin luptă primară pentru supraviețuire, nu printr-o inteligență mult superioară, ci printr-o genă care îi făcea să meargă pe drumurile nebătătorite, să înfrunte statisticile nefavorabile și să găsească ocolișuri la acestea, născocind acele lucruri care le răsturnau statisticile. Homo Sapiens a ales să se lupte cu mediul, Homo Neanderthalis a fost copleșit, având impresia că îi fuseseră atinse limitele.

Tocmai din acest motiv am ales să facem un curs despre INGINERIE. Ingeniare = a născoci, în latină. Capacitatea de a cunoaște lumea și de a vedea în ea mai mult decât se vede doar cu ochiul liber. De a vedea cărămida care stă ascunsă în pământ, copacul care poate fi pus peste râu pentru a-l trece, oțetul ca pe un mijloc de a purta electroni de la cupru către zinc, apa ca pe un mijloc de a măcina făina sau de a crea electricitate, electricitatea ca pe un mijloc de a lumina, încălzi și transforma și nu ca pe o curiozitate de bâlci. Copiii trebuie să fie pregătiți pentru o lume în care puterea de a născoci, de a avea o minte flexibilă va fi cea care va face diferența. O minte care este educată să analizeze și să înțeleagă riguros mediul înconjurător și de a vedea posibilități acolo unde par să nu fie. O minte care se joacă cu elementele și care se bucură atunci când înfăptuiește ceva nou și util.

Am ales ingineria și pentru că vorbește despre puterea oamenilor în grup de a transforma în realitate ideile mari (și mici). Inginericum este un curs în care activitățile sunt cât mai mult posibil orientate către lucrul în echipă. De aceea, este presărat cu proiecte ambițioase care necesită eforturi concertate. Poduri, catapulte, experimente complexe și spectaculoase în care mânuim molecule și electroni.

Am ales să îl numim Inginericum din două motive: nu este un curs de inginerie, ci despre inginerie, pentru copii. Sunt răspunsuri serioase la întrebări haioase pe care cu toții, copii sau adulți, ni le punem în încercarea noastră de a înțelege lumea. Si apoi este un curs în care vorbim despre începuturile acestei profesii. Când lucrurile erau simple și existau patru ramuri principale: Chimist. Electrician, Mecanic și Civil. Astăzi, acestea sunt doar capitole în care s-au deschis nenumărate alte ramuri care așteaptă să fie descoperite. Acest curs îi pregătește pe cei care vor scrie pagini și capitole noi în cartea Ingineriei.